Imi place cand o vad nervoasa foarte. Atunci bujorii spre frunte se lungesc. Sprancene pleostite iute se sburlesc, Vrand la lupta s-o arda parte-n parte.
N-as vrea nicicum, s-o supar, sa ii gresesc. Deloc nu vreau! ea e barbata poate Si doarme, sforaind la lustra-n noapte; de se treseste...ah, ma nenorocesc!
E visul meu de primavara calda, Ca e frumoasa tare, pe la urechi. Cand casca inima, toata, imi scalda
Si ochii ei, inchisi, ii sarut perechi. Cand luna straluceste in mansarda, Iubita doarme, visand la timpuri vechi.
Cand Sirius paleste pe fruntea cu riduri, Mistic, tulburator de sfant, se lasa-n ganduri. Si-n farmecul luminii, uriasa-i, raza sade Cand geniul de lumina pe tot pamantul cade. Prin venele-ndurite, violet, sangele-i curge Si-n plecaciune, inclinata, se-ndoaie, se frange Doamna minunata, cu numele viol, Viola; Sta in lumina stelei, ce o seaca precum boala.
Cereasca zestre pentru om este femeia. Prin ea, bestiile-si fac culcus si vrabia, Cand negru namolul creste precum ideia. In fruntea cea viola, infipta sta scanteia Si glasul, duios e murmur inecand pasare. Cu limba, limbaj de cartier profan, urlare Dand din corzile vocale sughit de sirene, Din graiul sau fermecator, se aud saxoane.
Doar anii tineretii i-au ramas ca alinare. Si-n ei, se-ndeasa sfant si tainic, Valentin cu soare Si sufletul ei, frumos , ca noaptea fara stele Vibreaza de sperante cu suflul mortii-n ele. Cand umbrele dulci ale noptii i-apropie cenusa Si mangaierea vietii este stransa-n marea gusa, Stiintele-o incanata si-o impletesc in voie, Viata-i pare lunga, pletele ii curg siroaie.
Ragaz spre inviere e-n sanul ei... poezie, Ce-o rumega, scrasnind cu dintii rupti si frenezie. Iubirile, ce fruntea, incretita, i-au facut-o mov Visand cu ochii violi, turbati...o, California love.... Amorul, copil, ce nu cunoastea viata, ea cunoaste Si taina fericirii-i stiinta, pasarile-s muste, Arta, doar, o joaca, ce moare dupa rafturi strambe, Cand, ea, fereastra crapa si ochiul ii sare-n curbe.
Si ce suava-i este firea si blanda-n plecaciuni, Cand nervul cranian o injunghie lent in minciuni Si buzele-i taioase pornesc morile-n vorbe, Desertaciunile varsand si sufletu-n plombe. De gingasii eterne, mintea-i, s-a nascut fatala, Mareata si oarba si neagra, revarsata boala Pe lucida gandire palita de o raza, de-un Sirius Etern de luminos in Univers, de neajuns,atat de sus.
O vad, rotind prin arta nemuririi Strivind incultii cu largimea gurii, Cu dioptriile de plusuri la patrat Si gandul roditor, atent si presarat. E ea!cu zambetul ranjind pervers Spre orice inceput, ce-ncepe-un vers. E critic si profan de adieri fragile, E taina licaririi, limba stransa-n pile. Stiinta a legat-o in ochiul sau viol, S-o fulgere pe frunte, cand omul e domol, Sa-si spuna idealul, trecutul roditor Si timpul ce-o sa vina, cu ea fermacator, Cu mintea-i luminata,toata, adanc patrunsa Nedumerind romana intelegend si rusa, Saxoanele cu virguli si frante in 'to be', Jamaicand romana,arte, filozofii, Caci, ea, le e stapana si Sfantul Adevar, Cum tara este muma, ciobanul e pastor.
O, tu minune violeta, ce vezi ca heruvimii Si esti inaltatoare, ca sunetul tacut al crimii, Frumoasa prin amor, ca oaia fara lana Si darnica de sfat, ca pruncii din pagana, Nascuti, doar, sa piara, striviti de insisi, Crai cu plete unse de sudori, frumosi... Dar ce aproape-i despartirea de frumos, De ochiul tau nascut spre-a fi miraculos, Cand vergile din frunte alarma ti-o soptesc, Cand negurile noptii mai mult se tot lungesc Si pasii tremurand iti seaca-un pic grairea, Sufletul rapanos rupe-va omenirea. Cantecul de vanturi, iti va purta cenusa Si chipul tau,cel bland, il va sorbii capusa. Te v-or slavii toti zeii, toti genii , ce ii strigi Si-ti par ca is viscoliti de luci, dar si natangi, Ca ascultare nu ti-au dat la plecaciuni, mai ieri, Ca fruntea n-au plecat-o sa intampine muieri.
O, tu Viola...vazuta-i noaptea Sirius? Simtita-i cum patrunde-n frunte, ca un virus Si cum pe duhu-ti creste duhoarea marginita, De-acea pierduta raza, din Sirius venita? Cu ochii violeti si sangele viol, Cu gura pan' la stele,capul mereu gol Rotind stiinte multe, duhu-ti vanturand... Vei simti tu, oare, lumina asta-n gand?
Luna albastra
O, luna albastra... Singura, ca mine esti. Cazi din ceruri, ca-n povesti Si visul meu cu tine este Tacuta si sfanta poveste, Albastra luna mare, Cum simt a ta stransoare, Din ceruri constelatii, Din inceputuri, din creatii... Tacuta si rece straluci Pacea in inimi s-aduci Adevarat de-albastra imi esti Cand ochii in noapte-mi sfintesti Fara de soapte-ti este glasul, Frumos ca si apusul, Misterioasa luna albastra In coltu-mi de fereastra. Intinsa pe ceruri domnesti Poveste, de noapte, imi esti Blanda domnita, regina, Tot cerul iti suspina, Cand, albastra, fereastra-mi atingi Si ochii-mi privesc, cum ma strigi, Tu luna albastra si rece, Amorul spre tine imi plece; Iubita de stele si ceruri, Plina iubita, iubita si-n sferturi. In cantec de raze coboara maieastra, Frumoasa luna albastra.
De-mi taci...de ce?
De ce imi taci?De ce? Vei sti tu, oare, ce-i tacerea? Cuget ce nu stai in pace, Ce-i durerea? Tu stii...de ce mi-ai tace?
Fara de glas se stinge-a ta faptura Si zorile-ti vor creste ceata pe ochiane Si niciodata-n asta lume cruda, dura, Nu vei vedea defectul ce-nfloreste-n tine. De ce imi taci cu buzele-ti unite, degerate, Cu gandul impietrit in alte sfere strambe, Jurand pe stramba degenerata noapte, Ca timpul urmator greseala n-o sa-ti plimbe Pe vechiul test si gura nespalata De patima de vers, de niciodata?
O, tu...iubita mea, fermecatoare-n junchi, De ce imi taci cu schijele-n rarunchi, Cu ochii-ti rastingniti din gene-afara Fara sa-mi dai raspuns ca sa ma doara? Macar o vorba aruncata-n cale, o prostie, Sa-ti simt trairea cum traieste vie Si-al tau regret ce-i sfant ca vesnicia Sa-ti cada bland pe vers, fara mandria, Ce te nalta spre vesnica tacere... Tu mangaiere...de ce imi taci muiere?
Insula Sfinx-ului
Ceasul unu-a noptii... Buna dimineata, ingerilor, genii solitari! Prizonierii insulei faimosilor stelari, Narcisisti iubitori sarind cu ochii pe arta -Simtiti fiorul cum vibreaza?Palida pata... Eu sunt un nerv sub tremurul sortii.
Orgoliul sinucide... Diferente nesimtite intre superoameni si genii, Cand greseala, nu frateste se imparte in milenii Persistand in rau si furt -tu, superom prin lume, Ce stii a face rau traind in calea vietii-anume Pleci grumazul spre maine...stiinta te intinde.
Falsa modestie... Desertaciune si falsa glorie nesocotita-n maine, Cand Sfinxul lunecand ochiane, slabit se face caine, Fara sa stie de perla-i veritabila sau falsa perla Gonind carari spre coltul sau de paine, privirea-i urla Dezolata in falsitatea-i proprie -ce chestie...
Gelozie vie... Cugetandu-ti timpul in notiuni banale, multe Si usoare de ciupit in unghii -filosofiile sunt culte? Cand mirosind parfum, eternitatea in lacrima o speli -Iti pare ca se uda?Nici primavara sa n-o speri Cu raza pe felie...e pura gelozie.
O, tu,ce suflet pui in vorbe multe...
In tine-i rasaritul si apusul,
.jpg)
.jpg)
.jpg)