Sonete

Adorata-mi doarme




Imi place cand o vad nervoasa foarte.
Atunci bujorii spre frunte se lungesc.
Sprancene pleostite iute se sburlesc,
Vrand la lupta s-o arda parte-n parte.

N-as vrea nicicum, s-o supar, sa ii gresesc.
Deloc nu vreau! ea e barbata poate
Si doarme, sforaind la lustra-n noapte;
de se treseste...ah, ma nenorocesc!

E visul meu de primavara calda,
Ca e frumoasa tare, pe la urechi.
Cand casca inima, toata, imi scalda

Si ochii ei, inchisi, ii sarut perechi.
Cand luna straluceste in mansarda,
Iubita doarme, visand la timpuri vechi.


-------------------------------------------------------------------------------

Tu visatoare...

O, tu,ce suflet pui in vorbe multe...
De ce imi esti nu doar cu doua fete
Si impietresti priviri atat de crete?
Vise pierdute in plete carunte.

Prin vorbe dulci, amor sa te invete
Cu fruntea arsa purtand anii-n cute
Si buze aspre doar sa te sarute
Se crede print frumos in tinerete.

Cu ochii mari visand tu te cuprinde.
Te lasa iar in taine vii purtata,
Finetea in mistere, sa se piarda

Si gandul tau, ce nervul mi-l aprinde
Atat de bland spre chipul tau de fata,
Azi visatoare maine alta prada.

Cu negri-ti ochi

In tine-i rasaritul si apusul,
Ce vara mi-o trezeste calda, buna.
Cand te privesc pe albu-ti chip, cununa
De trandafiri... petale-mi curge visul.

De soaptele-mi amorul tau rasuna.
Vibrand in cordu-mi, iti asterni surasul
Si torci iubirea-n mine, precum fusul.
Frumoasa esti iubire, ca o zana.

Ochii-ti negri, pe bolta-mi, tu inalta,
Rupe-ma de astre in al tau pamant,
Macar odata, raza de speranta,

Pe frunte, in inima, sa-mi cada sfant,
Sa te ador pierdut de-aceasta viata.
Dintre taine si mistere sa fiu frant.


--------------------------------------------------

POEZII

 Vesnic viola

Cand Sirius paleste pe fruntea cu riduri,
Mistic, tulburator de sfant, se lasa-n ganduri.
Si-n farmecul luminii, uriasa-i, raza sade
Cand geniul de lumina pe tot pamantul cade.
Prin venele-ndurite, violet, sangele-i curge
Si-n plecaciune, inclinata, se-ndoaie, se frange
Doamna minunata, cu numele viol, Viola;
Sta in lumina stelei, ce o seaca precum boala.

Cereasca zestre pentru om este femeia.
Prin ea, bestiile-si fac culcus si vrabia,
Cand negru namolul creste precum ideia.
In fruntea cea viola, infipta sta scanteia
Si glasul, duios e murmur inecand pasare.
Cu limba, limbaj de cartier profan, urlare
Dand din corzile vocale sughit de sirene,
Din graiul sau fermecator, se aud saxoane.

Doar anii tineretii i-au ramas ca alinare.
Si-n ei, se-ndeasa sfant si tainic, Valentin cu soare
Si sufletul ei, frumos , ca noaptea fara stele
Vibreaza de sperante cu suflul mortii-n ele.
Cand umbrele dulci ale noptii i-apropie cenusa
Si mangaierea vietii este stransa-n marea gusa,
Stiintele-o incanata si-o impletesc in voie,
Viata-i pare lunga, pletele ii curg siroaie.

Ragaz spre inviere e-n sanul ei... poezie,
Ce-o rumega, scrasnind cu dintii rupti si frenezie.
Iubirile, ce fruntea, incretita, i-au facut-o mov
Visand cu ochii violi, turbati...o, California love....
Amorul, copil, ce nu cunoastea viata, ea cunoaste
Si taina fericirii-i  stiinta, pasarile-s muste,
Arta, doar, o joaca, ce moare dupa rafturi strambe,
Cand, ea, fereastra crapa si ochiul ii sare-n curbe.

Si ce suava-i este firea si blanda-n plecaciuni,
Cand nervul cranian o injunghie lent in minciuni
Si buzele-i taioase pornesc morile-n vorbe,
Desertaciunile varsand si sufletu-n plombe.
De gingasii eterne, mintea-i, s-a nascut fatala,
Mareata si oarba si neagra, revarsata boala
Pe lucida gandire palita de o raza, de-un Sirius
Etern de luminos in Univers, de neajuns,atat de sus.

O vad, rotind prin arta nemuririi
Strivind incultii cu largimea gurii,
Cu dioptriile de plusuri la patrat
Si gandul roditor, atent si presarat.
E ea!cu zambetul ranjind pervers
Spre orice inceput, ce-ncepe-un vers.
E critic si profan de adieri fragile,
E taina licaririi, limba stransa-n pile.
Stiinta a legat-o in ochiul sau viol,
S-o fulgere pe frunte, cand omul e domol,
Sa-si spuna idealul, trecutul roditor
Si timpul ce-o sa vina, cu ea fermacator,
Cu mintea-i luminata,toata, adanc patrunsa
Nedumerind romana intelegend si rusa,
Saxoanele cu virguli si frante in 'to be',
Jamaicand romana,arte, filozofii,
Caci, ea, le e stapana si Sfantul Adevar,
Cum tara este muma, ciobanul e pastor.

O, tu minune violeta, ce vezi ca heruvimii
Si esti inaltatoare, ca sunetul tacut al crimii,
Frumoasa prin amor, ca oaia fara lana
Si darnica de sfat, ca pruncii din pagana,
Nascuti, doar, sa piara, striviti de insisi,
Crai cu plete unse de sudori, frumosi...
Dar ce aproape-i despartirea de frumos,
De ochiul tau nascut spre-a fi miraculos,
Cand vergile din frunte alarma ti-o soptesc,
Cand negurile noptii mai mult se tot lungesc
Si pasii tremurand iti seaca-un pic grairea,
Sufletul rapanos rupe-va omenirea.
Cantecul de vanturi, iti va purta cenusa
Si chipul tau,cel bland, il va sorbii capusa.
Te v-or slavii toti zeii, toti genii , ce ii strigi
Si-ti par ca is viscoliti de luci, dar si natangi,
Ca ascultare nu ti-au dat la plecaciuni, mai ieri,
Ca fruntea n-au plecat-o sa intampine muieri.

O, tu Viola...vazuta-i noaptea Sirius?
Simtita-i cum patrunde-n frunte, ca un virus
Si cum pe duhu-ti creste duhoarea marginita,
De-acea pierduta raza, din Sirius venita?
Cu ochii violeti si sangele viol,
Cu gura pan' la stele,capul mereu gol
Rotind stiinte multe, duhu-ti vanturand...
Vei simti tu, oare, lumina asta-n gand?

Luna albastra

O, luna albastra...
Singura, ca mine esti.
Cazi din ceruri, ca-n povesti
Si visul meu cu tine este
Tacuta si sfanta poveste,
Albastra luna mare,
Cum simt a ta stransoare,
Din ceruri constelatii,
Din inceputuri, din creatii...
Tacuta si rece straluci
Pacea in inimi s-aduci
Adevarat de-albastra imi esti
Cand ochii in noapte-mi sfintesti
Fara de soapte-ti este glasul,
Frumos ca si apusul,
Misterioasa luna albastra
In coltu-mi de fereastra.
Intinsa pe ceruri domnesti
Poveste, de noapte, imi esti
Blanda domnita, regina,
Tot cerul iti suspina,
Cand, albastra, fereastra-mi atingi
Si ochii-mi privesc, cum ma strigi,
Tu luna albastra si rece,
Amorul spre tine imi plece;
Iubita de stele si ceruri,
Plina iubita, iubita si-n sferturi.
In cantec de raze coboara maieastra,
Frumoasa luna albastra.

De-mi taci...de ce?

De ce imi taci?De ce?
Vei sti tu, oare, ce-i tacerea?
Cuget ce nu stai in pace,
Ce-i durerea?
Tu stii...de ce mi-ai tace?

Fara de glas se stinge-a ta faptura
Si zorile-ti vor creste ceata pe ochiane
Si niciodata-n asta lume cruda, dura,
Nu vei vedea defectul ce-nfloreste-n tine.
De ce imi taci cu buzele-ti unite, degerate,
Cu gandul impietrit in alte sfere strambe,
Jurand pe stramba degenerata noapte,
Ca timpul urmator greseala n-o sa-ti plimbe
Pe vechiul test si gura nespalata
De patima de vers, de niciodata?

O, tu...iubita mea, fermecatoare-n junchi,
De ce imi taci cu schijele-n rarunchi,
Cu ochii-ti rastingniti din gene-afara
Fara sa-mi dai raspuns ca sa ma doara?
Macar o vorba aruncata-n cale, o prostie,
Sa-ti simt trairea cum traieste vie
Si-al tau regret ce-i sfant ca vesnicia
Sa-ti cada bland pe vers, fara mandria,
Ce te nalta spre vesnica tacere...
Tu mangaiere...de ce imi taci muiere?

Insula Sfinx-ului

Ceasul unu-a noptii...
Buna dimineata, ingerilor, genii solitari!
Prizonierii insulei faimosilor stelari,
Narcisisti iubitori sarind cu ochii pe arta
-Simtiti fiorul cum vibreaza?Palida pata...
Eu sunt un nerv sub tremurul sortii.

Orgoliul sinucide...
Diferente nesimtite intre superoameni si genii,
Cand greseala, nu frateste se imparte in milenii
Persistand in rau si furt -tu, superom prin lume,
Ce stii a face rau traind in calea vietii-anume
Pleci grumazul spre maine...stiinta te intinde.

Falsa modestie...
Desertaciune si falsa glorie nesocotita-n maine,
Cand Sfinxul lunecand ochiane, slabit se face caine,
Fara sa stie de perla-i veritabila sau falsa perla
Gonind carari spre coltul sau de paine, privirea-i urla
Dezolata in falsitatea-i proprie -ce chestie...

Gelozie vie...
Cugetandu-ti timpul in notiuni banale, multe
Si usoare de ciupit in unghii -filosofiile sunt culte?
Cand mirosind parfum, eternitatea in lacrima o speli
-Iti pare ca se uda?Nici primavara sa n-o speri
Cu raza pe felie...e pura gelozie.